Într-o perioadă în care distanțarea socială reduce legăturile dintre oameni, designerul Sebastian Conțu le-a reunit la Romanian Design Week, prin joc, voie bună și… o sfoară roșie.  Întrebat de NOI design, Sebastian a povestit cum a realizat masa câștigătoare din Concursul Ping-Pong+.

1. Ce înseamnă pentru tine, să fii designer de obiect?

Pentru mine, a fi designer de obiect înseamnă să lucrez cu oameni pentru oameni. Spun asta pentru că meseria de designer nu o poți face singur. Ai nevoie de cineva către care să se focuseze munca ta, acest aspect fiind cel mai interesant. Faptul că lucrezi cu atâtea tipologii umane cărora trebuie să le întelegi nevoile ca apoi să le rezolvi, mi se pare incredibil. De altfel scopul meu ca designer este să reușesc să rezolv problemele comsumatorilor printr-un design, simplu și eficient, care să fie ușor recognoscibil peste ani.

2. Care a fost filonul de inspirație de unde a plecat conceptul mesei dar și al numelui ei?

 Ideea acestei mese mi-a venit după ce mi-am repetat mai mult în minte elementul de distanțare care se regăsea în tema concursului. Imediat m-am gândit cum aș putea să apropii oamenii în acest context pandemic, chiar și atunci când trebuie să fie distanți. În același timp, voiam să găsesc și o soluție care să facă jocul mai plăcut și celor ce nu au o anumită pricepere în acest joc, dar totuși își doresc să se distreze.

Numele mesei din păcate nu mai poate fi considerat relevant pentru forma la care a ajuns în final proiectul. Inițial în locul plăcii de HPL trebuia să fie un blat alcătuit din mai multe resturi de rigips ce formau un model geometric. Acest model amintea de binecunoscutele lucrări ale lui Pied Mondrian.

3. Obiectul creat de tine îl vezi produs mai departe? Dacă da, cum?

Aici depinde în ce sens mai departe, pentru că pe scară largă, clar, nu. În schimb îl văd ca pe un exercițiu de imaginație ce poate servi ca exemplu pentru cei ce rămân cu materiale în plus, după o construcție, de exemplu. Materialele în exces, ori resturile rezultate, pot constitui piese unice ce își pot găsi utilitatea ușor.

Dacă ar fi să vorbesc despre ideea cu paletele legate, aceasta ar avea un mai mare viitor la scară largă, întrucât se pot face seturi din 2 palete și o coardă care să fie vândute alături de paletele obișnuite, acestea putând fi folosite pe orice masa de ping-pong.

4. Care este motivul pentru care, paletele de ping-pong erau legate de masă. Ai folosit chiar și o cărămidă aparte ca model, care să le adăpostească sub masă.

După cum am spus, legătura dintre palete a avut atât scopul de a transmite un mesaj, cât și de a propune o nouă abordare a jocului clasic de ping-pong. Toată această abordare a pornit practic de la dorința mea de a putea juca de la egal la egal cu oricine și a dizolva practic orice diferență de pricepere dintre jucători. Cu alte cuvinte am vrut să unesc jucătorii atât fizic cât și mental la nivelul jocului pentru a se bucura amândoi cu aceeași intensitate.

Cât despre cărămidă, am descoperit-o în momentul când ne-am dat seama ca ar fi fost mult prea complicat să găurim o cărămidă normală, așa că m-am orientat către un model de cărămidă cu un gol în interior.

5. Placa de HPL folosită pentru suprafața de joc, a avut un sistem de prindere de suportul de cărămizi, sau te-ai bazat doar pe densitatea mare a materialului?

Din punct de vedere al construcției, masa aceasta a fost gândită a fi foarte simplă. 2 Picioare solide peste care se pune un blat greu si rezistent. Singura problema care a “complicat” construcția a fost faptul că au fost mici diferențe la dimensiunile cărămizilor, astfel că placa nu făcea contact perfect pe toata suprafata lor. Pentru a rezolva acest aspect, am așezat bucăți de cauciuc, între blat și picioare.

6. Care a fost procesul de lucru al prototipului și cine te-a ajutat în realizarea lui?

Primul pas a fost să regândesc masa întrucât împreună cu comisia am ajuns la concluzia că în formula inițială, aceasta era foarte instabilă. Am regândit masa având 2 picioare și un blat dintr-o bucată întreagă de HPL. Cred că provocarea cea mai mare pentru mine a fost să caut o placă de HPL în timp util. Salvarea mea a venit din partea lui arh. Andrei Anghelescu și arh. Justin Baroncea cărora vreau să le mulțumesc pe această cale. Ei au au găsit pe cineva care avea o placă de dimensiunile potrivite. Sunt bucuros că la partea de cărămizi am reușit, tot cu ajutorul lui Andrei, să folosesc din rezerva din curte a Universității Mincu. În rest am lucrat împreună cu tatăl meu, căruia îi sunt recunoscător că m-a ajutat atât la montajul si pregătirea mesei, cât și la confecționarea suporților de fileu, lipirea gulerelor de PVC pe cărămizi și a pregătirii paletelor.

7. Știu că în procesul de proiectare te gândești la refolosirea obiectului după primul său ciclu de viață. În cazul mesei de ping-pong ce idei ai avea pentru refolosire?

Această masă de ping-pong este practic a doua viață a materialelor de construcție de pe un șantier de construcții. Cu toate acestea, masa neavând nici o lipitură, ori prindere fizică, în afara gulerelor din găurile cărămizilor, poate fi demontată foarte ușor, iar materialele folosite în alte scopuri.

8. După proaspăta ta absolvire, ce îți propui pentru viitor?

Momentan aștept să încep cursurile, pentru că sunt un proaspăt student la master, design de obiect, tot în cadrul UNArte. Datorită contextului actual cu învățământul hibrid mă gândesc să mă angajez în domeniu o perioadă și astfel să-mi strâng bani pentru a urma apoi un master pe Transportation Design și să-mi îndeplinesc astfel visul de a lucra în domeniul auto.