Cooperativa Metalo Casnica
Majoritatea atelierelor și fabricilor în care se produceau obiecte în România înainte de 1989, au fost distruse sau lăsate să piară. O mică parte dintre acestea și-au găsit noi proprietari și au continuat în noua paradigmă, cea a societății de consum. Un exemplu inedit este cel al C.M.C., care a pornit cu îndrăzneală cu o nouă conducere, fără ca modernitatea să o fi atins. Utilajele românești și sovietice mai produc ca în tinerețea lor piese de metal, dar obrajii încăperilor sunt căzuți sau chiar prăbușiți.
Acest loc este asemenea unei nobile doamne ce se simte încă tânără sufletește, în timp ce corpul nu o mai ascultă.
Am fost în vizită la Cooperativa din str. Țepeș Vodă 16 A, unde am primit o demonstrație de forță de la dl. A., care prins în chingi de drukbank-ul său, ne-a croit un corp de lampă ce sfidează timpul prin formă și rezistență.
Mulțumim pentru o minunată și inedită experiență!
Ilustrator și animator, Dan Munteanu a adunat studenții în jurul lui și, încărcat de calmul său academic, a vorbit studenților despre tehnicile acuarelei și ale linogravurii, utile temelor de atelier: desenul botanic și desenul decorativ.
Mulțumim, Dan!
Beatrice Daniș, brand strategist la Filip&Company ne-a vizitat la expoziția NOI din 2018 unde a fost impresionată de munca studenților și de dorința lor de a face o bibliotecă de cărți de specialitate în sala 19. Astfel, ne-a invitat să decorăm firma cu globuri realizate din elemente naturale și să organizăm un workshop pe aceeași temă, pentru angajații firmei.
A fost o experiență minunată atât pentru studenți cât și pentru cei care au confecționat obiecte decorative, pe care le-au folosit la decorarea birourilor. În urma acestei acțiuni am strâns banii necesari pentru achiziționarea cărților la care am visat.
Mulțumim mult, Beatrice și Filip&Company
Prima și singura bibliotecă de materiale din România și Europa de Sud-Est, MATER, se află în București, pe Splaiul Unirii 160, et.1 și este un proiect generat de echipa Nod Makerspace.
Am fost și noi să o vizităm și ne-am întors plini de încântare, cu inspirația de a crea și la secția de design de produs o bibliotecă de materiale. Am început deja strângerea de materiale și primim și donații!
Ce poate fi mai interesant pentru un designer de produs, decât să vadă cum se confecționează o matriță de injecție și de turnare sub presiune? Am vizitat firma Proplasticeng și ne-am entuziasmat să cunoaștem echipa de ingineri și capacitățile lor creative.
Cu ajutorul CNC-urilor, din blocuri de oțel, ei construiesc cu mare exactitate matrițele cu ajutorul cărora se toarnă piese pentru domeniul automobilelor, industrial și cel al instalațiilor.
Două dintre cele patru proiecte câștigătoare ale concursului Ping-Pong+, organizat de The Institute și Lidl România, au fost câștigate de studenta FADD design, Iulia Ștefănescu și respectiv absolventul FADD design, Sebastian Conțu. Proiectele lor s-au numit Pet Pong Table și Mondrian Brick Table.
Am discutat cu Iulia Ștefănescu și co-autoarea proiectului Pet Pong Table, Georgescu Ioana Alexandra, designer, student an 3, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”.
1. Care credeți că este rolul designerului, într-o societate de consum?
Din punctul nostru de vedere, rolul designerului este de a influența și reeduca consumatorul în vederea promovării unui consum smart. Designul este o punte între industrie şi artă, între cultură şi economie; astfel totul trebuie să aibă un echilibru. Acest echilibru s-a destrămat în ultimii ani, iar schimbarea vine din noi, din inițiative și soluții noi, ce să ne readucă pe o linie armonioasă.
2. Care a fost motivul pentru care ați ales reciclarea, ca soluție de design, în proiectarea mesei de ping-pong?
Principalul motiv a fost provocarea lansată de concursul Ping-Pong+ și anume realizarea unei mese din materiale reciclate. În schimb, alegerea plasticului ca material principal a pornit de la situația actuală globală și anume consumul excesiv, rezultînd în deșeuri plastice ce ne sufocă planeta. Ne-am gândit la cele mai accesibile deșeuri pe care cu toții le avem în casă și anume: sticlele (PET) și capacele de plastic (HDPE).
3. Cum considerați actul vostru, de a face un obiect complet nou, fără a avea prea multe repere pentru producerea lui?
Am putea să spunem că a fost un act de curaj, având în vedere informațiile, timpul și mijloacele reduse pe care le aveam cu privire la producția mesei. Experiența a fost cu adevarat inedită, ne-am dorit foarte mult să avem rezultatul final așa cum ni l-am imaginat.
4. Cum ați descrie experiența realizării unui material nou?
Totul a ținut de experimente multiple ce au dus la o variantă fiabilă de producție. Experiența ne-a surprins cu fiecare etapă, descoperind încet-încet cum se comportă materialul la diverși factori fizici (căldură, umiditate, timp de uscare etc). Ne-au ieșit în cale multe lucuri la care nu ne-am așteptat. Unul din ele a fost cantitatea necesară de plastic de care am avut nevoie. În realizarea mesei au intrat aproximativ 100 kg de plastic reciclat, din care 6200 de capace de plastic împreună cu alte deșeuri precum PET-uri, pungi de plastic, granule de plastic reciclat și chiar șezlonguri tocate.
5. Care sunt etapele de lucru prin care ați trecut în realizarea prototipului?
Etapele au fost: realizarea matrițelor pentru turnare, tocarea și topirea plasticului, debavurarea și finisarea plăcilor rezultate. Apoi a urmat montarea plăcilor și a celorlalte componente, în final, unificarea într-o suprafață netedă și pretată jocului de ping-pong. Important de menționat este că am avut multă susținere din partea celor cu care am lucrat. Totul a fost o muncă colectivă și am avut norocul să colaborăm cu oameni extraordinari și deschisi la idei noi.
Astfel mulțumim tuturor celor implicați: Complete Design, GIA Design, Tomis Plast si EcoFriend Recycling, Reg Andrei și Neamțu Malin.
6. Pe viitor, vă propuneți să creați și alte obiecte de design, realizate din materiale obținute prin reciclare?
Odată cu acest proiect, s-a născut UPKI. O inițiativă ce își propune să reinventeze obiectele cotidiente printr-o manieră nouă, bazată pe ideea de reutilizare și reinventare a materialelor. So stay tuned, we are cooking something new, soon!
Într-o perioadă în care distanțarea socială reduce legăturile dintre oameni, designerul Sebastian Conțu le-a reunit la Romanian Design Week, prin joc, voie bună și… o sfoară roșie. Întrebat de NOI design, Sebastian a povestit cum a realizat masa câștigătoare din Concursul Ping-Pong+.
1. Ce înseamnă pentru tine, să fii designer de obiect?
Pentru mine, a fi designer de obiect înseamnă să lucrez cu oameni pentru oameni. Spun asta pentru că meseria de designer nu o poți face singur. Ai nevoie de cineva către care să se focuseze munca ta, acest aspect fiind cel mai interesant. Faptul că lucrezi cu atâtea tipologii umane cărora trebuie să le întelegi nevoile ca apoi să le rezolvi, mi se pare incredibil. De altfel scopul meu ca designer este să reușesc să rezolv problemele comsumatorilor printr-un design, simplu și eficient, care să fie ușor recognoscibil peste ani.
2. Care a fost filonul de inspirație de unde a plecat conceptul mesei dar și al numelui ei?
Ideea acestei mese mi-a venit după ce mi-am repetat mai mult în minte elementul de distanțare care se regăsea în tema concursului. Imediat m-am gândit cum aș putea să apropii oamenii în acest context pandemic, chiar și atunci când trebuie să fie distanți. În același timp, voiam să găsesc și o soluție care să facă jocul mai plăcut și celor ce nu au o anumită pricepere în acest joc, dar totuși își doresc să se distreze.
Numele mesei din păcate nu mai poate fi considerat relevant pentru forma la care a ajuns în final proiectul. Inițial în locul plăcii de HPL trebuia să fie un blat alcătuit din mai multe resturi de rigips ce formau un model geometric. Acest model amintea de binecunoscutele lucrări ale lui Pied Mondrian.
3. Obiectul creat de tine îl vezi produs mai departe? Dacă da, cum?
Aici depinde în ce sens mai departe, pentru că pe scară largă, clar, nu. În schimb îl văd ca pe un exercițiu de imaginație ce poate servi ca exemplu pentru cei ce rămân cu materiale în plus, după o construcție, de exemplu. Materialele în exces, ori resturile rezultate, pot constitui piese unice ce își pot găsi utilitatea ușor.
Dacă ar fi să vorbesc despre ideea cu paletele legate, aceasta ar avea un mai mare viitor la scară largă, întrucât se pot face seturi din 2 palete și o coardă care să fie vândute alături de paletele obișnuite, acestea putând fi folosite pe orice masa de ping-pong.
4. Care este motivul pentru care, paletele de ping-pong erau legate de masă. Ai folosit chiar și o cărămidă aparte ca model, care să le adăpostească sub masă.
După cum am spus, legătura dintre palete a avut atât scopul de a transmite un mesaj, cât și de a propune o nouă abordare a jocului clasic de ping-pong. Toată această abordare a pornit practic de la dorința mea de a putea juca de la egal la egal cu oricine și a dizolva practic orice diferență de pricepere dintre jucători. Cu alte cuvinte am vrut să unesc jucătorii atât fizic cât și mental la nivelul jocului pentru a se bucura amândoi cu aceeași intensitate.
Cât despre cărămidă, am descoperit-o în momentul când ne-am dat seama ca ar fi fost mult prea complicat să găurim o cărămidă normală, așa că m-am orientat către un model de cărămidă cu un gol în interior.
5. Placa de HPL folosită pentru suprafața de joc, a avut un sistem de prindere de suportul de cărămizi, sau te-ai bazat doar pe densitatea mare a materialului?
Din punct de vedere al construcției, masa aceasta a fost gândită a fi foarte simplă. 2 Picioare solide peste care se pune un blat greu si rezistent. Singura problema care a “complicat” construcția a fost faptul că au fost mici diferențe la dimensiunile cărămizilor, astfel că placa nu făcea contact perfect pe toata suprafata lor. Pentru a rezolva acest aspect, am așezat bucăți de cauciuc, între blat și picioare.
6. Care a fost procesul de lucru al prototipului și cine te-a ajutat în realizarea lui?
Primul pas a fost să regândesc masa întrucât împreună cu comisia am ajuns la concluzia că în formula inițială, aceasta era foarte instabilă. Am regândit masa având 2 picioare și un blat dintr-o bucată întreagă de HPL. Cred că provocarea cea mai mare pentru mine a fost să caut o placă de HPL în timp util. Salvarea mea a venit din partea lui arh. Andrei Anghelescu și arh. Justin Baroncea cărora vreau să le mulțumesc pe această cale. Ei au au găsit pe cineva care avea o placă de dimensiunile potrivite. Sunt bucuros că la partea de cărămizi am reușit, tot cu ajutorul lui Andrei, să folosesc din rezerva din curte a Universității Mincu. În rest am lucrat împreună cu tatăl meu, căruia îi sunt recunoscător că m-a ajutat atât la montajul si pregătirea mesei, cât și la confecționarea suporților de fileu, lipirea gulerelor de PVC pe cărămizi și a pregătirii paletelor.
7. Știu că în procesul de proiectare te gândești la refolosirea obiectului după primul său ciclu de viață. În cazul mesei de ping-pong ce idei ai avea pentru refolosire?
Această masă de ping-pong este practic a doua viață a materialelor de construcție de pe un șantier de construcții. Cu toate acestea, masa neavând nici o lipitură, ori prindere fizică, în afara gulerelor din găurile cărămizilor, poate fi demontată foarte ușor, iar materialele folosite în alte scopuri.
8. După proaspăta ta absolvire, ce îți propui pentru viitor?
Momentan aștept să încep cursurile, pentru că sunt un proaspăt student la master, design de obiect, tot în cadrul UNArte. Datorită contextului actual cu învățământul hibrid mă gândesc să mă angajez în domeniu o perioadă și astfel să-mi strâng bani pentru a urma apoi un master pe Transportation Design și să-mi îndeplinesc astfel visul de a lucra în domeniul auto.
